Pagina lui Thor's Son

Lumea ne-a numit „Pagani”.
Cativa au fost atat de mandri de aceasta denumire incat si-au adaugat-o propriilor nume, ca si cand s-ar fi impodobit cu ea. Pagan este cel ce ramane loial lui insusi si alor sai, cel al carui sange curge pur in venele sale. Acest sange nu poate vedea lumea cu ochii plini de ura ai Sinaiului, nu poate trece prin ea cu genunchii indoiti ai Nazaretului. Isi poarta natura divina, pura, clara si mareata in fluxul sau rosu prin generatiile Neamului. Nici unul dintre ei nu l-a vazut vreodata pe Domnul Zeu. Caci nu trebuie sa cauti ceea ce salasluieste viu in suflet. Nici unul dintre ei n-a fost vreodata ros de indoiala in ceea ce priveste natura divina. Doar acei ce tradeaza zeitatea interioara si isi sacrifica sufletul unei straine imagini de dumnezeu, cunosc aceasta indoiala. Indoiala este eterna acolo unde exista strainul etern, adica eternul necunoscut. Crestinul se indoieste vesnic. Poate fi cineva loial daca e neloial cu el insusi ? Poate fi cineva puternic daca iubeste neputinta? Poate fi cineva mandru daca traieste in umilinta ? Poate fi cineva pur daca se vede pe sine ca nascut in pacat? Poate fi cineva fericit in aceasta lume daca dispretuieste lumea ? Si il poate purta cineva pe Domnul Zeu in suflet daca trebuie sa dispretuiasca divina creatie ? Ce dumnezeu ciudat aveti voi, crestinii, ce v-a creat verticali, ce vrea sa va aduca sufletele alaturi de el, si apoi va porunceste sa va prosternati in genunchi! Noi, paganii, nu il imploram pe Domnul Zeu. El este prea mare, si noi prea mandri ca sa imploram.
Noi, paganii, nu ne plangem zeilor, deoarece noi nu ne afisam defectele oamenilor, cu atat mai putin divinitatilor. Noi cautam sa ne lasam defectele deoparte si sa crestem. Ne este specifica nu plangerea, ci furia, mai cu seama furia impotriva noua insine. Noi, paganii, nu regretam, nu ne caim, deoarece nu putem fi lasi.
Un barbat isi asuma faptele sale.